Cultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog activ cu lumea în urma unei acţiuni de individualizare, de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea interioară, pe trăire şi învăţare, pe exercitarea aptitudinilor şi energiilor spirituale individuale; autorul actului cultural este individul (creator şi receptor de valori).

Eforturile culturale individuale se regăsesc în valori, pe când eforturile civilizatoare se întruchipează în bunuri. Nu toate valorile devin automat bunuri, evident, dar toate bunurile (materiale) sunt, într-un fel sau altul, rezultatul realizării valorilor. În planul individualităţii, al subiectivităţii, cultura este rezultatul educaţiei, civilizaţia fiind sistemul, organizat şi institutionalizat, al educaţiei.

Valorile nu sunt, după firea lor proprie, nici mituri, nici sentimente ale posesiunii, nici subiecte sau predicate ale judecăţilor de valoare. Valorile sunt subiecte ale dorinţii. Dorinţa cuprinde valorile ca pe obiectele ei corelative.  S-ar putea totuşi spune că dorinţa nu cuprinde decât lucrurile, fiinţele şi faptele omeneşti concrete capabile s-o îndestuleze sau acele calităţi determinate pentru care aceste lucruri, fiinţe sau fapte sunt râvnite. „Cine doreşte să-şi astâmpere setea îşi reprezintă apa sau acele calităţi ale apei prin care setea se poate astâmpăra”.

Individul prin valori, drept subiecte ale dorinţii, încercă să realizeze următoarele:

• promovarea propriului interes, fiecare dintre noi urmărim să supravieţuim şi de aceea toate acele valori care ne vor ajuta în acest efort sunt acceptate ca valori proprii;
• schimbarea pentru „mai bine”, fiecare dintre noi dorim să fim mai buni, aşa zis „perfecţi” – în condiţiile în care nu se poate stabili etalonul de perfectibilitate avem tendinţa de a ne găsi persoane model. Pentru a ajunge astfel la această „stare ideală” ne impunem valorii pe care nu le-am fi considerat ca fiind importante, valori ce ne sunt inoculate în mod indirect de „model”.
• atingerea treptei superioare a piramidei lui Abraham Maslow. În trecerea de la o treaptă la alta adoptăm valori în funcţie de unde ne aflăm în ierarhia nevoilor: nevoi elementare, nevoi de protecţie şi siguranţă, nevoi sociale, nevoi ale Eul-ui sau nevoi de autorealizare.